Gândăcelul (reply)(cu mult după Elena Farago)

De ce te-am strâns în pumnul meu?!

În gâtul mă-tii de jegos, tu nu ştii oare

Că ai facut praf cartofii mei, pe trei hectare!?!

În morţii tăi de derbedeu!

Copil ca cine eşti mata?!

Păi, băi păduche dintre floci,

Ai vrea ca mine să te joci,

Da’ nu la mine pe tarla,

Şi nu că ar fi mare brânză,

Da’ când luam cartofii toţi la sapă

Şi beam sudori în loc de apă

Tu te futeai pe dos de frunză!

Şi statul şi Agricultura

N-ajută toţi ţăranii săi

Şi ştii tu, futu-ţi morţii tăi,

Că am primit subvenţii-pula!?

Şi nu mă fute cu părinţii

Cum că plânge mumă-ta,

Că i-am prins în laba mea

Şi le-am spart dinţii!

Şi de ce faci panaramă

Că n-ai decât trei zile?!

Spăla-mi-ai chiloţii copile,

Nu ţi-am dat decât o palmă.

…

Şi n-aş fi vrut să îi ucid,

Da’ neamul lui de căcănari

S-a înmulţit pe mii de ari

Şi i-am dat cu pesticid

Şi mă acuză de omor,

Dar parcă m-aş hrăni şi eu

Din muncă pământului meu

BĂGA-MI-AŞ PULA-N NEAMUL LOR!

Noapte bună, copii!