Jurnal de Făgăraş, episodul 4, În Făgăraş rămân doar fetele urâte

După cum am argumentat în articolul precedent, Fagăraşul este locuit de fapt de vechi moldoveni strămutaţi cu căţel, purcel şi viol din zona Bacăului, undeva pe la jumătatea secolului al XV- lea. De aici şi prezenţa cunoscutelor atribute specifice regiunii dintre Carpaţi şi Prut, incestul, alcoolismul, lipsa de cultură şi zone ale aşezării cu populaţie majoritar minoritară. Nu putea să lipsească poate şi cel mai răspândit fenomen apărut în istoria recentă a Moldovei, migraţia în masă uteristelor, aşa cum le zic eu femeilor şi suporterelor de la UTA.

Încă de la vârste fragede, sătule de bătăile zilnice, excesele alcoolice şi dovezile exagerate de iubire din partea taţilor, unchilor şi mă rog, când mai pot chiar şi a bunicilor, fetele din Făgăraş sunt puse în situaţia de a lua decizii capitale pentru viitorul lor. Calea pe care o apucă nu depinde însă atât de ele, cât mai ales de felul în care acestea arată.

Cele decente, care nu arată ca nişte curci hrănite cu porumb tratat chimic, sunt atent selecţionate de PIMPI cu bmw din Braşov sau Sibiu. Promiţându-le o viaţă mai bună, dar mai ales protecţie împotriva eventualilor clienţi agresivi sau rău platnici, tinerele iau cu mare speranţă în suflet drumul occidentului. Destinaţiile preferate sunt Spania şi Italia, unde îşi fac uşor loc pe o piaţă în continuă creştere. Acomodarea este facilitată şi de colegele de breaslă, de cele mai multe ori chiar rude apropiate plecate cu aceleaşi idealuri. Dacă încă nu v-aţi prins ce fac ele aici, e clar că aţi chiulit flagrant la cursurile de macroeconomie. Pentru o sumă oarecare, numită în argou şi tarif, dragele de ele acceptă ,ptiu că mi-e şi ruşine, să sugă pula sau să-şi îndese lebărul prin diverse enclave.

Acasă stau doar urâtele. Alea proaste rămân de obicei gestante imediat după ce termină generala, se căsătoresc cu ţărani din împrejurimi şi se apucă de agricultură, ieşind cu cartofi şi ceapă roşie la DN. Unele aleg să rămână în oraş, unde se angajează vânzătoare, barmaniţe, femei de serviciu, împletitoare de covrigi sau umplutoare de şaorma.

Urâtele cu ceva în cap pupă sfânta taină a învăţatului şi tocesc ca sclavele să prindă un loc bugetat la contabilitate sau comunicare. Ajunse în centre universitare mari, Sibiu, Braşov, mai rar Bucureşti, dau de viaţa grea şi lipsa banilor. În disperare de cauză îşi sună verişoarele frumoase de peste hotare, rămânând surpinse şi ofuscate de cât de bine câştigă acestea. În următoarele zile încep să primească zilnic zeci de telefoane, care încep cam aşa “Bună, am numărul tău dintr-un anunţ cu ofer companie domnilor generoşi şi manieraţi, se poate să vin şi cu un prieten, ne costă mai mult?”.

Aşa că să nu vă miraţi dacă o să treceţi prin Făgăraş şi, în afară de mame timpurii, vânzătoare urâte şi liceence acneice, n-o să găsiţi picior de pizdă, metaforic vorbind.