Ţara asta! Este atât de românească încât îmi vine să scot pula pe stradă să mă simt în pas cu moda. Ce s-o fi întâmplat cu dragostea de ţară şi de români? Spiritul acesta de “a fi român” a început să semene uşor-uşor cu personajul principal al romanului Veronika se hotărăşte să pută de P(a)ulă Coielio. Adică dintotdeauna a fost hotărât să aleagă calea dreaptă, da până la urmă tot cu un nebun se alege… în cazul nostru, vreo 22 de milioane de zâmbilici.
Noroc că ţara este plină de intelectuali şi de tot felul se specialişti gata oricând să îşi prezinte creierul în erecţie şi să ejaculeze idei pe care bunica mea le salută cu respect între două pahare de ţuică triplu distilată. Dovadă stau forumurile şi toate site-urile de bed neuzuri unde odată ce ţi-ai făcut cont, poţi să explici cum ai pus codiţa la prună şi gaura în cur.
De când am început să merg şi să pronunţ “MAMĂ… ce te-aş fute, doamna învăţătoare!” tot aud în stânga şi în dreapta că ăia! nu sunt buni! Am schimbat atâţia şi atâţia urecheaţi, unii mai urâţi ca alţii, unii mai proşti ca un cur de babuin, alţii mai blonzi decât inteligenţa de poliţist, altele mei elene decât Eva… degeaba! Da au avut domnule timp să îşi perpetueze specia perfect legal, pe spinarea celor care se bucură atunci când găsesc un loc de muncă aproape neplătit, numai ca să aibă pe timp de iarnă unde să stea la căldură.
Şi toată lumea aruncă cu puli înspre ăia! Şi atât. Deunăzi, pe stradă se filozofeau pe ei doi pui de cocalari, fumând de parcă ar fi făcut un serviciu ţigărilor că le sugeau şi în timp ce aruncau la coş pe spaţiul verde cu pachetul gol, ziceau din profunzimea golului din cap: “Te caci în ea Românie, frate! Numai proşti p-aci! Bag pula de nu! În pula mea, în străinătate e civilizaţie, nu ca aici, toţi cerşetorii pe stradă, toţi ţăranii au venit la oraş!” Iar al doilea, aprobă plin de inspiraţie printr-un complex croşeu lingvistic: “Da bă, în pula mea!“
O să mă mai plimb pe stradă că e plin de trabante de-astea cu scobitori în loc de creier.
Doamnelor, bă boilor, fă proastelor, voi trăiţi după cum vă cântă diareea în budă, ascultaţi inna şi cumpăraţi în continuare ştirile exclusive şi şoc dar măcar abţineţi-vă! Dacă aţi terminat facultatea şi aţi pus un pix într-o mână şi o mapă în cealaltă nu înseamnă că sunteţi specialiştii pulii nestăpânite!
Nevoia aceasta de exprimare a omului poate că este ceva natural… dar la fel de natural este şi să te pişi… iar dacă îmi aduc eu aminte bine, a te pişa în public este interzis… cred că este valabil şi cu părerile aruncate aşa în vârful grămezii de bălegar. Găsisem pe net, pe feisbuc, mai exact, o pagină de cugetări şi alte labe filozofice care au însemnat ceva pentru omenire… Astfel, a fost postat şi un fragment de-al lui E. Cioran. Nu mai ştiu exact ce spunea şi nebunul ăla, dar la cugetarea sa dedesubt se trezeşte unu… si spune: “De acord!” Parcă era tatăl meu care a apărut în spatele meu când am spart o fereastră şi am exclamat: “Am belit pula!” iar el înapoi îmi spune: “Asta cam aşa e!” E ciudat, dar de-a dreptul obraznic să vezi cum cineva se aliniază după capul lui la un mare filozof!
Această problemă cu părerile proprii aruncate pe gârlă, la nivel mondial stă şi mai ţeapănă, ca un sex prins în fermoar. Am auzit mai nou că vine al treilea război mondial. Data fatală: 11.11.2010. Pică joia!
Nu mă interesează, domnule! Eu joia mă duc la bere! Îmi bag pula!
Da’ trimit în locul meu un om periculos! Îi zice Sică de la Lupoaia! Dă ăla cu pula-n voi, cum dă boloBoc legi ampulea!
P.S. o să continui să mă piş pe modă până veţi începe toţi să faceţi ca mine!
